Cea mai veche practica

Cand stai sa te gandesti cati oameni au murit, au fost persecutati, au fost marginalizati pentru ca au avut curaju sa gandesca cu voce tare, vezi cum o lacrima isi face incet incet locul printre genele tale, te intristezi subit, deoarece sacrificiile lor ti`au adus tie dreptul la libera exprimare.. CUM SA NU ?! Hai sa fim totusi seriosi, nu prea ne intereseaza, ba chiar te amuza gandul ca unii au fost atat de fraieri sa moara pentru cateva vorbe aruncate, pe diferite tematici, religie, stiinta, politica si asa mai departe. Ai crede ca n`au fost ei cei mai isteti. De ce sa nu tac, si sa traiesc fericit(bine e cam mult zis fericit deoarece pe vremea aia "fericit" insemna sa ai 1 hectar de pamant o vaca si 10 gaini deci imagineaza`ti ce interesant era) in loc sa ma zbat pentru altii care sigur nu vor aprecia ce am facut eu, sau poate nici nu vor afla ce am facut eu ceva pentru ei. Asta daca macar cel in cauza s`a gandit vreodata pentru ce lupta, pentru cine? Crezi ca toti care au sacrificat ceva pentru ca altii s`o duca mai bine s`au gandit vreodata ca o fac pentru tine si pentru toti cocalarii din jurul tau? Nu cred. Poate orgoliul a fost motivul unora, poate nebunia unui geniu i`a cauzat moartea, poate incapacitatea de a`si tine gura inchisa, sau poate cand au vrut sa`si retraga cuvintele a fost deja prea tarziu.. Nu conteaza, apreciem sacrificiul, indiferent de circumstante. Dar sa ne gandim putin la optimistii care sperau pentru o lume mai buna.. saracii :)).. In ziua de azi orice doi indivizi se contrazic in idei care mai de care mai imbecile, in fiecare zi, peste tot in lume, si ce e si mai jalnic e ca suntem cu totii martori la discutiile lor care ne fac sa ne simtim ca intr`un bananier dandu`ne cu pumnii in piept si tipand "uh ugh ugh".. Hai sa nu mai insist.. Concluzia e ca.. Nu prea ne intereseaza de altii, nici pe mine personal si sigur nici pe tine..