joi, octombrie 02, 2008

Neputinta.. doza ta zilnica de realitate


Zambesti, razi, te bucuri de ce ti se intampla tie sau in jurul tau, esti fericit, mai fericit decat ai fost vreodata, simti ca nimeni si nimic nu te poate atinge, esti imun la tot, esti ceea ce ti`ai dorit dintotdeauna, esti tu, gol si lipsit de secrete in fata multimii, ai zis ce`ai avut de zis si te simti eliberat.. si brust te trezesti, ametit si parca mahmur, totul se misca in jurul tau, culori haotice iti invadeaza campul vizual, multimea te arata cu degetul, esti expus, vulnerabil, si toti par sa profite de asta si sa rada cu gura pana la pamant, esti mic, mai mic decat ai fost vreodata, esti trist, lacrimile iti curg pe obraz si nu stii cum sa te mai stapanesti, vrei sa fugi dar nu poti, esti incercuit, iti pui mainile`n cap, nu mai intelegi nimic, nu poti face nimic, nimic nu mai depinde de tine, ai gresit, te`ai expus.. nu mai rezisti presiunii, ce`a fost in capul tau? ia zi, ce faci acum.. nimic, nu poti.. Dar stai, deodata totul ingheaza intr`o clipa, sunetele dispar, e linistite, atat de liniste.. frig.. atat de frig... e prea calm, mult prea calm pentru a te putea linisti. Te uiti in jurul tau si realizezi ca ai de ales, e clipa ta, ai ocazia pe care nimeni nu a mai avut`o vreodata, poti schimba ce vrei tu din trecut.. Brusc intri in stare de soc, realizezi ca sunt mult prea multe lucruri si intri in panica, delirezi de fericire, nu poate fi adevarat.. ai sansa unui nou inceput, ai propriul destin in mana.. te linistesti, respiri adanc, dar parca te sufoci, nu e destul aer in jur.. gata.. cu ce sa incepi, vezi in drepta ta o mama cu un copil in brate, dar pare singura, unde e cel pe care la un moment dat l`a considerat tot, pe care l`a iubit mai mult decat propria`i fiinta, caruia i`a daruit o viata.. nu mai e.. poate ca nici n`a fost vreodata cu adevarat. Langa ea vezi un cersetor.. un om care nu mai are nimic, familie, casa, demnitate.. Plin de compasiune mai arunci o privire peste masa de oameni din jur, traiesti un sentiment confuz, cei care pana acum te batjocoreau acum iti trezesc sentimente puternice. Incepi sa`i analizezi pe fiecare, observi ca fiecare realizare a lor a necesitat un sacrificiu prea mare, sacrificiu pe care nu au ales sa`l faca, dar stai, tu ai totul, ai pe cineva care te iubeste, ai o familie care te asteapta, ai tot viitorul in fata, ce mai conteaza acum trecutul, cand esti o fiinta cu potential infinit.. si tocmai cand ai facut de fapt cea mai mare constatare din viata ta.. realizezi ca de fapt lumea nu s`a oprit in loc, esti doar tu.. intr`o camasa alba cu manecile legate la spate, intr`o camera izolata fonic.. ai pierdut tot, esti neputincios in fata propriului destin.. sentimentele te`au coplesit.. esti slab si ai primit ce ai meritat.

miercuri, octombrie 01, 2008

Tristete..


Tristetea e primul sentiment pe care il traim, ne nastem plangand, speriati, goi si fara nici o idee despre raul ce ne asteapta. Intr`o lume relativa totul e perfid si trecator, rece si intunecat.. menit sa te faca sa vezi doar partea goala a oricarui pahar.. sa te atasezi de ceva ce pare practic imposibil, dar asa ne sta in fire sa ne luptam pentru ce nu putem avea, sa plangem pentru ce am pierdut sau poate ca n`am avut niciodata, sa ne atarnam de orice fir de speranta, insa acesta, de multe ori prea subtire fiind, se rupe si ne izbim cu obrazu de asfaltul rece si umed.. apoi tindem sa ramanem cu fata lipita de el suficient timp pentru a ne atasa si de acesta, de sentimentul fals de siguranta a singuratatii, sentiment cu care traim de fapt toata viata. Cand oferi totul nu primesti nimic, cand iti este oferit totul uiti sa oferi, totul pare un ciclu care te gaseste nepregatit la fiecare inceput.. si te intrebi, pentru ce traim? e ceva din jurul nostru real? Dragoste, Dumnezeu, prietenie, incredere? Desi suferim deseori dezamagiri in orice, oferim tot ce avem mai bun din noi de fiecare data cand cineva ne intinde o mana.. Dragostea? ce este ea.. Dragostea e un lucru pe care nu`l gasesti la orice colt de strada, nu e un chitibus de 2 lei pe care ti`l vinde orice bisnitar, sau un truc ieftin care te impresioneaza pe moment, desi multi cam asta il considera. Ce`i drept nimeni nu stie cu adevarat ce este, sau cum sa`o gasesti, dar ce e cel mai trist e ca multi dintre noi nu stim ce sa facem cu ea odata ce am gasit'o. Degeaba te inchizi in tine, iti oferi inima oricui ti`o primeste, te prostituezi sufleteste. Vei fi cu un pas in urma dragostei indiferent cat de repede alergi, de cele mai multe ori se hotaraste sa te atinga atunci cand te`ai pus in fund epuizat dupa atata efort, si zici, gata! pana aici.. Dragostea un fel de leapsa, de ce nu? Odata ce ai fost atins trebuie sa o dai mai departe altfel risti sa reincepi alergarea. Da, leapsa intre 2 persoane. Intrucat e greu sa oferi dragoste daca nu primesti, si foarte usor sa primesti si sa nu oferi.
Orice drum pare mai scurt in doi, orice lucru capata alt sens, si orice defect al unuia, devine lucrul adorat de celalalt, intrucat defectele celuilalt te fac sa`l iubesti, ca de calitati suntem toti plini si satui. O calitate poate fi usor mimata, asa cum se intampla de cele mai multe ori in jurul nostru. Si te intrebi, oare merita? Oare e bine ce fac.. Desigur ca e, desigur ca merita, trebuie sa lupti pentru ceva ce vrei cu adevarat, altfel tot ce vei lasa in urma ta sunt doar vapori de apa condensati pe asfaltul rece si umed.. asta daca reusesti sa te ridici vreodata..

Senzationat in direct si in reluare: DRAMA UNEI PERIUTE DE DINTI


Cu totii am auzit sau am facut clasicele glume gen "as vrea sa fiu periuta ta de dinti sa nu ne mai vedem niciodata" sau "da`i si tu doua gume de mestecat lui M." si multe astfel de caterinci din repertoriul zilnic de panarama ieftina. Insa astazi vom analiza un caz socant, dramatic, comic, terifiant si cel mai important, SUSPECT. In cautarea senzationalului arunc cuvinte mari pentru a captiva atentia desi vorbesc despre "drama unei periute de dinti". Totusi nu judecati o carte dupa coperta, si nici gandurile mele dupa titlu.
Periuta noastra, ca orice periuta de dinti la 1 leu, impartea un ambalaj plastifiat cu alte 2 periute. Taranul inculpat, atras de culorile frumoase ale periutelor, de instinctul homo erectus, si de pretul foarte mic, asemanator tarifului unei prostituate cu sida se hotaraste sa incerce ceva nou. Dupa 30 de ani de viata simpla, in care doar cenusa a fost frecata de dintii sai galbeni ca boabele de porumb, intre care si acum gasesti ramasite din meniul servit de acesta la craciunul din 89. Oricare doi dinti ai sai sunt separati prin pauza, lipsa sau un ciotulet negru mititel. Bineinteles ca si la alegerea pestei de dinti, inculpatul, pe care il vom numi Gheorghe, deoarece suna foarte mioritic, alege tot produsul in cantitatea cea mai mare si cu pretul cel mai mic, Supercristal. Le arunca in traista sa alaturi de samponul de urzica si sticla de Mona, si se indrepta spre coliba de la marginea satului, ca azi era randul sau sa mane cireada spre pasiune. Dupa o scurta gustare, o broasca pe care a ucis`o cu sange rece, aplicandu`i acesteia o lovitura in zona capului, arma crimei fiind o ghioaga rupta dintr`un copac oarecare, Gheorghe se aseaza in fund pe marginea digului si degusta un spritz fin, o combinatie suspecta de Mona cu apa de balta. Odata cu dezinfectarea cavitatii bucale, acesta se hotaraste sa incerce noi senzatii. Cu mari emotii aplica pasta de dinti pe periuta noastra, o plimba prin apa, si o introduce in gura. Din prima aplicare, incep sa sara bucati de salam, carne, porumb, si alte mizerii nemaintalnite de om in aceasta stare foarte avansata de putrefactie lenta. Periuta insa incepe sa cedeze, nemaisuportand chinurile la care a fost supusa si decide sa`si ia viata. Gheorghe, socat de senzatia de proaspat din gura lui scuipa compozitul, si arunca "arma diavolului" (cum o numeste acesta) in apa, ia un pumn de balegar sa isi stimuleze papilele gustative, pentru a recapata mirosul si gustul care i`au fost alaturi atata timp. Jurandu`se ca nu va mai incerca niciodata asa ceva, striga cu voce tare spre bovine, diaaaaaa fa, taaaaaaaarrrrrrrr..

O mica scriere dedicata colegilor, creatie semicolectiva

Si era unul la parinti
Si tati`i sunt vecinii,
Lipsit de vlaga si de dinti..
Il compatimeau strainii.

Parea un tanar cam murdar
Cu par putin si umed,
Toata viata fiind strengar
Putin parlit si subred..

Si de`a mizeriei miros,
Ce nici apa n`o spala,
Putin prostut, dar manios
Fiind.. doar o cocleala.

Pe fata cam murdar fiind
Si cu perciuni in barba
Parea a fi doar un zidar
Care dormea prin iarba..

In vremea asta Razvan,
Copil muncit de tara,
Lipsit de casa si de ban
Muncea la camp pan` seara.

Cobori in jos, taran netrebnic
Grabeste`te si vino
Caci iarba a mai crescut umpic,
Asa ca hai, revino !

Din satul meu veni`i cu greu
Ca sa`ti urmez strigarea
Caci Lazarus e tatal meu,
Si Neculae`i mama.

O poezie de 2 lei, pentru cunoscatori.